şi ne desparte în două vitralii
ca aisbergul unui titanic
al meu va fi plin de gânduri şi veşminte albe
al tău poate plin de ghiocei
printre gheţarii din noi
aorce îsi ţipă ultimul secol
şi în drumul lor spre etern
ne stropesc cu aghiazmă din adâncurile lor
toamna asta ne trece prin toate anotimpurile
tu poate o toamnă a destinului meu
fiecare nor fiecare lacrimă
nu ar trebui sa fie motiv suficient
să îndepărtăm un zâmbet
cel puţin unul din noi are nevoie
de un loz câstigător
la filmul numit fericire
acum toamnă eu cad la picioarele tale
să-ţi mângâi frunzele, castanele
să-ţi culeg strugurii
să te gust must
să mi te aşez gutui la geam
să te adulmec din amintiri dulci
în copt dovleac
să te aud în vuiet şi ploi
în nopţile când visele
nu îşi mai găsesc iepurii şi porumbeii
în căuşul pernei
când toată lumea are nevoie
de un prieten, tu toamnă poţi să-mi fii?
în faţa ruginutului tău tablou
într-o evadare a domesticirii mele
de tomnaticul adult
mi se îndoaie genunchii
a rostogolirii hainei tale
în jurul meu
şi nu ştiu dacă îmi e bine
dar te simt
http://www.youtube.com/watch?v=DsdjP1VNWgo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu