ne trec stoluri
rogvaiv de simbioze
tăcute în cuvinte
încolonate în rosturi
de nori strălucitori
ce se cocoaţă până
la constelaţia Ariadnei
micul prinţ al visării
în oaza meditaţiei
unui deşert
îşi repară
în echinoxul iluminării
frânturile zborului
un inorog al refluxului
aduce patriotard
la ţărmul mării
brăţara iubitei
şi aripile avionului
cedrii se mută
din pădurea Lebanonului
într-un sarcofag plutitor
vestitor de al 5-lea element
farfuriile zburătoare
se înalţă în pagodele
învăţătorului Budha
ca ultimii întârziaţi
cocorii albi
descântă ţipătul Lunii
de albastru Pamant
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu