joi, 5 decembrie 2013

Ultimul drum al lui Badea Cârţan





Ultimul drum al lui Badea Cârţan
reface Via Dolorosa
la Ipoteşti
de la spitalul de nebuni dâmboviţean
o udre blondă Elena
proclamă o falsă frunză verde
fără copaci
peste mânăstirile
din nordul Bucovinei
nişte samsari transnaţionali
în spate cu guvernamentali
otrăvesc puţina apă
cu gaze de şist
ca o torţă de Ţebea
din Gorunul lui Iancu
ultimul drum al lui Badea Cârţan
în opinci şi costum popular
porneşte spre Ipoteşti
să aprindă drumul nemuririi
unui popor multimilenar
şi se opreşte
la poarta Veronicăi Miclea
să întrebe de copilul unui căminar
cu năframa neagră pe cap
şi o sticlă cu aghiazmă
îi înmânează o poezie
ostoit de atâta drum
Badea Cârţan se spală pe faţă
într-o Ozana de cristal
şi întreabă de un prieten
din copilărie
ce a furat toate cireşele
din pom, Creangă Ion
şi află din păcate că hoţul de cireşe
ajuns învăţător
culcând fânul Moldovei
a plecat şi el să-l caute
pe copilul căminar
codrii de aramă răsună
de strigăte de răzeşi
ulcele milenare cucuteni
adună brume de lacrimi
ai unor Flămânzi lucrători
Ştefan cel Mare oricâte fiice
ar da ţarului tot în închisoare ar zăcea
cu întreg neamul de moldavi
sub flori de tei
un copac secular din Copou
adună esenţe euristice
o casă de eminovici
îşi aşteaptă vizitatorii
Eminescu e mai viu printre noi
decât Biblia
aflat pe ultimul drum ne îndeamnâ
Badea Cârţan cu un pelerinaj intelectual
să ne închinăm cu toţii
în bisericuţa Poetului
şi a mamei din curtea casei lui
să ne îndreptăm oleacă paşii
şi pe potecile de la Agafton
să nu ne pierdem iară originile
precum rudele lui Eminescu
ce se împrăştiară în neant
Poetul şi-a luat asupra lui
toată oropsirea neamului
dar prin înţeleapta Poezie
a acestui trac ţinut
ne-a dat solemna trăinicie

ce este iubirea




îmi spui doar în sms
să transferăm
dialogul dintre o el şi o ea
şi peste 3 luni
când eu voi fi iar eu
tu o sa dispari!?
ce este iubirea
când te simt eu
şi te vreau noi
iar tu iţi vrei iar liniştea!?
ce este iubirea?
când ai revenit
şi vorbim ca doi prieteni
ce n-au ştiut niciodată
fiorul unui sărut
şi nici ochii nu s-au văzut!?
sms-urile le-am rotit între noi
ca mărgelele unui mag neîntâlnit
dacă vrei să fii cu tine însuţi
urcă-te în acelaşi tren
în care credeai că iubirea
e doar una şi într-un fel
şi vei simţi că nici Oltul
nu mai curge în acelaşi ţel
doar muntele Cozia
de tine se îndepărtează
apropiindu-se tot mai de nori
tu priveşti iubirea
cu aceeaşi ochi
iar ea te priveşte din atâţia
din apă, de munte, de păsări
din atâta cer

http://www.youtube.com/watch?v=9zQX2XqAE8c